Cu dor de vara, dar traind in bucuria nascuta de toamna

Nici nu a trecut bine vara ca deja nutresc sentimente de dor pentru vremurile ce au trecut. Imi place anotimpul calduros pentru ca natura ne cheama la a trai cu bucurie, cu viata si cu nadejdea ca orice munte inalt poate fi ajuns din urma. Iubesc rochitele, hainele vaporoase si feminine, pe care le pot purta fara sa ma plictisesc de ele, in speranta ca nu trebuie sa ma reintorc la garderoba „groasa”, cu multe straturi si bogata in jeans si bluze. Incerc sa prelungesc cat mai mult sezonul estival si deja cand luna septembrie soseste pe neanuntate, eu imi tot repet ca vara inca nu a trecut si port doar rochite in ciuda faptului ca prin oras lumea incepe sa se „infofoleasca” serios cu cate-o geaca inainte de vreme. Se mai intampla cuiva asa sau doar eu devin nostalgica in momentul in care realizez ca trebuie sa pun la hibernat rochitele din voal, fustitele colorate si sa ma reintorc la clasicismul blugilor si la comoditatea lor??

Dar cum vara a trecut, am hotarat sa nu traiesc in asteptarea unor vremuri mai bune si calduroase si sa-mi pot exprima bucuria prin prezentul trait azi, prin ceea ce ma poate duce cu gandul la lucruri frumoase create de un Creator priceput in arta Sa. Astfel, am ajuns sa vad bucuria din coloritul de afara pe care frunzele galbene il dau si de atmosfera pictata in toata splendoarea de Marele Artist. Pletele copacilor tunse, se impletesc gratios cu multitudinea de frunze desprinse de la cuibusorul lor de altadata si-si spun povestea. Ele stau intinse pe jos, ne slujesc de asternut si ne intreaba pe fiecare daca vrem sa le ascultam povestea lor nestiuta, dar noi suntem prea grabiti sa ne mai oprim o clipa cand alergam spre tramvai sau spre facultate. Suntem prea agitati incat sa mai avem acea liniste interioara si acea rabdare care sa surprinda frumusetea naturii intr-un susur de toamna. Suntem prea hotarati sa ne ducem planurile noastre la bun sfarsit si sa ne bifam fiecare punct din „To do list” incat sa mai avem si abilitatea de a ne opri din alergarea noastra si pentru o clipa sa scriem si altceva, sa auzim si alta voce decat cea a radio-ului.

Daca ne-am opri pentru cateva momente din graba noastra de zi cu zi si am asculta fiecare zbor de pasare si fiecare adiere pe care o sopteste o frunza clatinata de vant, n-am putea scrie ceva nou in filele vietii noastre? Daca am fi mai rabdatori cu timpul care se grabeste, n-am avea mai multe momente de bucurie culese din alegerea noastra de a vedea frumusetea uitata a lucrurilor mici? Si daca tot este un ceas de toamna, puteti savura un ceai cald sau o cafea dupa gust, la care sa presarati si cateva ganduri frumoase. Puteti scrie intr-un jurnal tot ce vedeti frumos privind afara pe geam sau privind la oamenii care va inconjoara. O sambata frumoasa sa aveti in care sa va bucurati de toamna!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.

SUS ↑

%d blogeri au apreciat asta: